Proză

                                 DOAR IUBIREA RAMÂNE

                                               DE

                                                      SILVIA  KAȚZ-IANĂȘI

Femeia îi zâmbi drăgălaș și îi întinse mâna.

        -Adela.  Ai mei îmi spuneau Adelina dar mie îmi plăcea mai mult Adela. Poţi să-mi spui cum vrei, numai doamnă nu.  

M-am născut în Romania.   Am fost copil singur la părinţi şi răsfăţată şi iubită cum nu s-a mai văzut.  Tatăl meu era medic iar mama profesoară.  Locuiam într-o vilă la marginea oraşului.  La cinci an studiam deja pianul iar ai mei visau să devin artistă.  Aveam deja înclinaţii. Recitam foarte frumos poeziile scrise chiar de mama, luam şi lecţii de balet. Când am urmat gimnaziul am fost mereu premiantă.  La vârsta de paisprezece ani, am plecat în vizită la un prieten al tatei care era căsătorit şi avea o cabană în munţi.  Acesta avea un băiat mai mare cu trei ani decât mine pe care îl ştiam din copilărie.  Îl consideram prieten.  Nu îl mai văzusem de aproape doi ani şi când ne-am întâlnit amândoi ne-am înroşit de emoţie.  Cred că în clipa aceea ne-am îndrăgostit unul de celălalt iar părinţii au observat şi au făcut haz de fâstâceala noastră.  Am înțeles din discuțiile lor că se gândeau ca după ce ne vom termina studiile să fie o căsătorie între noi iar mie nu-mi displăcea aranjamentul. După felul cum mă privea am simțit că și Felix, aşa il chema pe băiat, era de acord.  Amândoi căutam să ne refugiem când puteam, prin împrejurimile cabanei ca să ne sărutăm şi să ne mângâiem.  Într-o zi când cei doi bărbaţi jucau table iar mamele noastre stăteau tolănite la soare pe terasă le-am cerut voie să mergem ca să adunăm ciuperci din pădure.  Au fost de acord, dar ne-au spus să nu ne îndepărtăm prea mult de cabană.  Am plecat şi numai de ciuperci nu ne ardea nouă, aşa că ne-am luat de mână şi ne-am zbenguit, ne-am sărutat, apoi eu am fugit sărind ca o căprioară şi strigând de răsuna pădurea.

          -Prinde-mă Felix, prinde-mă dacă mai vrei un sărut!

El alerga spre mine dar eu îl fentam, ascunzându-mă după copacii.  Nici nu am realizat că ne afundasem în pădure şi că trecuse destul de mult timp de când plecasem de acasă.  Obosită m-am lăsat prinsă,  iar Felix m-a luat în braţe şi ne-am aşezat la umbra unui copac. Ne-am sărutat mult, iar eu eram atât de fericită încât îmi doream atunci pe loc să fiu a lui.  Mâinile şi buzele nerăbdătoare ale băiatului îmi atingeau cele mai ascunse locuri iar eu fremătam din toată fiinţa.  Visul frumos s-a destrămat în momentul în care ne-am trezit lângă noi cu doi bărbaţi.  După îmbrăcăminte şi miros ne-am dat seama că erau ciobani.  Miroseau puternic a alcool şi se clătinau pe picioare. Fără un cuvânt unul l-a înfăşcat pe Felix şi cum acesta se zbătea l-a lovit cu capul de copac şi băiatul a căzut inert la picioarele lor.  Cum eu ţipam celălalt mi-a astupat gura şi m-a violat cu sălbăticie.  Când a cedat locul celuilalt am leşinat.  M-am trezi după câteva clipe, deoarece unul din ei m-a udat cu apă şi îmi dădea palme.  Între timp Felix se trezise şi îl legaseră la gură cu cordonul de la rochiţa pe care mi-o sfâşiaseră.  Eram plină de sânge pe picioare şi păream de piatră.  Nu-mi simţeam corpul care parcă devenise inert.  Cei doi se așezaseră lângă noi şi rânjeau satisfăcuţi.  Din când în când mai beau dintr-o sticlă  pe care am văzut că scria ”ţuică”.   După câteva minute unul din ei  i-a spus celuilalt.

          -Îi luam şi îi aruncăm în prăpastia ”Diavolului” de acolo nu o să-i scoată nimeni, știi cât este de adâncă.  O să se creadă că au alunecat şi au căzut, ce zici frate ?

           -Păi aşa o să facem, tu îl iei pe umeri pe băiat şi eu pe fată i-a zis celălalt, dar dacă tot îi omorâm parcă eu m-aş mai distra puţin cu puicuţa asta. Ce zici?

        - Ohhooo!... că bine zici frate, hai că mai vreau şi eu, dar să ne grăbim ca să nu ne prindă noaptea şi să rătăcim drumul până la stână.

    Celălalt nu-l mai asculta şi a s-a aşezat în genunchi ca să mă violeze din nou,  dar nu a mai apucat deoarece s-a auzit o împuşcătură şi a căzut mort peste mine  S-a auzit o alta şi a căzut secerat şi celălalt.   Am deschis ochii şi l-am văzut pe tatăl meu care alega disperat spre mine. M-a luat în braţe şi nu voi uita niciodată urletul lui de disperare care s-a auzit în liniştea pădurii.

                                                                                                         SFÂRȘIT