PARFUM DE FERICIRE
În dansul de frunze a vântului roată
Tot poartă în mersu-i culori și culori.
Pe oameni în horă ar vrea să îi poată
Cuprinde, răsfețe-n petale de flori.
S-alunge din umbra ce apasă pe frunți
Ridate, absente și pline de griji,
Între cer și pământ construind punți
Din frunze , din doine, din vârfuri de munţi.
Un șuier se-nălță și vrea să-nspăimânte
Tot răul ce este stăpân pe pământ.
Și-n schimb veselii și dans și șuete,
Parfum de fericire pe-o undă de cânt.
PARCUL ÎN SĂRBĂTOARE
Veșmânt de sărbătoare poartă parcul,
Lumini ce încălzește inimi mii…
Și bradul cel solemn își poartă fracul
Privind spre omuleții cei zglobii.
Colinde se înalță către stele
Din glasuri cristaline de copii,
Aromă de vin fiert și acadele,
Tarabe îmbrăcate-n jucării.
O atmosferă plină de magie
În luna cu zăpadă-n calendar,
Ce vine an de an cu bucurie
Și-aduce fericirea dulce dar.
MIROS DE SĂRBĂTOARE
Un cor de îngeri astăzi ne colindă,
Presară peste noi steluțe mii.
Lumina se reflectă în oglindă
Se-ntoarce-n artificii argintii.
Miroase a lemne arse -n vatra casei,
Bunica ne frământă cozonaci.
Și vinu-a scorțișoară azi miroase,
Pe globulețe se pictează maci.
Copiii așteptând cu nerăbdare
Ca sărbătoarea să le-aduc-un dar,
Se-ntrec în poezii și în cântare
Citind pios dintr-un abecedar.
În luna cu lumini înveșmântată
Ce adună magic părinți și copii,
În multă bunătate înmiresmată,
Se naște Domn spre a ne izbăvi.
FALSE VALORI
În faţa altora purtăm o mască,
Uitând că trupul e făcut din lut.
Are menirea să îi păcălească
Pe cei ce-şi vând şi viaţa pe pământ.
Și ne grupăm acum după palate
Sau după mărci de haine și mașini.
Uitând de mamă, soră, sau de frate,
Ne căutăm iubirea prin străini.
Facem confuzii și la sentimente
De parcă inima s-ar fi împietrit,
Căci bogăția pare să îmbete
Banul te cumpără și te-a orbit.
Nu te întrebi, de-l pierzi, câtă valoare
Mai pune omul de la masa ta?
Pe trupul cel clădit în lut și soare
Tatăl ceresc l-o binecuvânta ?
Se va muta râzând la altă masă,
Fără regrete, iute te-o schimba!
Rătăcitor de-ai fost, te-ntorci acasă
Și cei răniți de ani, te-or aștepta.
AMARUL POETULUI
Când lacrimile au umplut paharul
Ce ascunde suflet trist, de muritor,
Poetu-si pune pe hârtie amarul
Ce îl sufocă atât de-apăsător.
Sunt litere cu gust sărat, de sânge,
Păcălesc ochiul ce le-o mângâia.
Acolo pe hârtie un om plânge,
Din piept să îşi reverse lacrima.
Iar cititorii încing lungi dezbateri
Căutând sensul ascuns din cuvânt.
Îl vor găsi? Vor face și abateri?
Poetul l-a închis într-un mormânt.
Buchete de metafore adună
Dureri sau bucurii de om de rând,
Ce îndrăznește astfel să-și expună
Și viața și durerea ascunsă-n gând.
FĂRĂ TINE
Cum ar fi fără tine pe drum,
Lumea mea pârjolită și scrum.
Ce să fac lângă mine să stai
Când tu vrei un alt capăt de rai?
Mă întreb ce-am făcut de-ai plecat
Când iubire pe veci mi-ai jurat,
M-aș lupta cu oricine de-aș ști
Că-napoi lângă mine-ai să vii.
Te aștept și acum lângă geam
Unde ieri amândoi ne priveam.
Și prin ochi se perindă un film
Cu noi doi, absolutul sublim.
Aș vrea să fim din nou ca altădat
O simplă fată iubind un băiat,
Am crescut, ne-am pierdut undeva,
Pe un drum parcă din mucava.
De te rog să revezi clipele
Ce s-au scurs și-au venit altele,
Ai vrea tu să încerci să mai stai
Pe al meu fericit colț de rai?
IUBIRE TRANDAFIR ÎNTR-UN IERBAR
Privesc la trandafirul de la tine
S- a ofilit odată cu a ta iubire,
Îmi plânge sufletul de dorul tău
Într-o clipă m-a ajuns ceasul rău.
Ieri eram doi și cerul tot ardea,
Ne-nvăluia a dragostei perdea.
Acum în suflet avem vânt și ploi
Căci am uitat demult să fim noi doi.
Destinul vrea să plec din calea ta
O altă fată alături poate îți va sta,
Chiar de îmi sângerează sufletul
Nu ar fi dor de n-ar durea destul.
Iubire trandafir într-un ierbar,
Rămâi închisă într-un calendar.
Și numai timpul poate atenua
Durerea ce m-a prins în gheara sa.
BUCURIE ȘTEARSĂ
Tristețea adânc ne apasă
Pe suflet și-n palme suspină,
Orașul se-mbrăcă în ceață
Își poartă straiul pe crinolină.
Pe umeri în falduri se-așează
Mantia-i ce pământu a-mbrăcat.
Agale în gânduri oftează,
În curând va intra la iernat.
Un vuiet furios de departe
Ca un cântec de jale înfundat,
Se-ntinde peste frunzele moarte
Ce-n cădere peste tot au zburat.
Peisajul alb-negru îngheață,
Bucuria s-a șters din priviri.
Un văl gros își așează pe față
Și se pierde printre amintiri.
BRUN ȘI MELANCOLIE
Plouă cu frunze arse din veșmântul
Cu-aspect de brun și de melancolie,
Octombrie își poartă-n plete vântul
Și taie din a soarelui făclie.
În adieri de suflete plecate
Cu ochii spre pământul roditor,
Tristeți și bucurii parcă s-ar zbate
Din semne ce se nasc iscoditor.
Peste câmpie strigăte răsună,
Cu gălăgie stoluri au plecat
Spre zare unde vremea e mai bună,
Căci pe aici miroase a iernat.
Iar frigul astăzi parcă se întinde,
Peste pământ și-n suflet a intrat.
În gheara lui natura toată-o prinde
Și cerul de durere s-a-ncruntat.
ȘEVALETUL TOAMNEI
Pe șevaletul toamnei se adună
Culori de brun închis și de roșcat,
În depărtare cântec trist răsună
De păsări ce în stoluri au plecat.
Pe sub copaci o caldă mângâiere
De frunze ce se-așează în covor.
Copacul dezgolit tribut își cere
De la pământul îmbrăcat cu dor.
În crâng izvoarele sursura- a jale
Cu gândul către vara ce-a plecat,
În jur culorile pictate-s pale
Și cerul pare mai întunecat.
Tabloul este trist fără culoare
Și haina toamnei parcă a ruginit.
De sus îl mângâie raza de soare
Care de vară acum s-a rătăcit.
AI MILĂ DOAMNE !
Miroase toamna a ploaie şi a sânge,
Din cer se vede rugul colectiv.
O mamă-şi strigă pruncul şi îl plânge,
O fac mulţi alţii lângă ea, tardiv.
În frigul nopţii fumul disperării
Se-ntinde şi cuprinde tot în jur,
E frica morţii şi-a înstrăinării,
Mulţi îngeri îmbrăcaţi într-un alb pur.
E ţara-n doliu jelind în tăcere
Copiii ce-au ieşit din nori de fum,
Sunt glasuri care-n cor strig- a durere
Căci tinereţea acum e numai scrum.
Ai milă Doamne de-astă suferinţă
Şi-i odihneşte pe toţi cei plecaţi.
Iar mamelor te rog le dă credinţă
Şi-mbărbătează-i astăzi şi pe taţi.
Iar celor care sunt în suferinţă
Trimite-le un înger păzitor
Să-i liniştească de e cu putinţă,
Căci Tu eşti unicul vindecător.