Și îngerii mai plâng uneori-poezii de Dorina Omotă

Și îngerii mai plâng uneori-poezii de Dorina Omotă

Să uiți te rog...

Să uiți te rog sărutul amintirilor,
Ce-ți plâng la geam fără să știi, 
Ascunse de perdeaua amăgirilor
Unde-mi petrec eu clipele pustii.

Să uiți te rog petalele de dor,
Inmugurind pe buze râs de flori
Și ochii ce doreau povara viselor 
Cu tine, pân' la revărsat de zori.

Să uiți te rog că încă te iubesc,
Atât de mult încât aș vrea să mor,
Căci doar în vise te mai întâlnesc
Și nu mai vreau durerea zorilor!

Să uiți te rog...tot ce ți-am scris,
Pe cerul gri cu slove-nsângerate,
Dar nu uita te rog că ți-am promis,
O zi în doi cand vom uita de toate!



Plouă  peste suflet...

Plouă cu durere-n aripile frânte,
Pe alei de suflet arse-n ne-iubiri.
Plouă cenușiu cu-amintiri rănite,
Vise spulberate-n dese amăgiri. 

Plouă cu tăcere și poem nescris,
Pe cuget amar de atât pustiu,
Plouă cu uitare, cu zbor interzis
Pe altar de lacrimi, roșu-sângeriu.

Plouă a iubire prefăcută -n scrum,
Ardere pe rug fulgerând spre doi.
Plouă deziluzii din pierdutul drum,
Pe care cândva pășeam amândoi.

Plouă amintirea visului albastru,
Peste fila albă pe care îți scriu,
Șoapte nerostite, marele dezastru
Peste suflet mort și trup încă viu.



Până  nu e prea târziu...

Nu îți sunt și nu îmi ești,
Decât același gând târziu,
Din fila plină cu povești,
În care acum este pustiu!

Nu îți sunt și nu îmi ești,
Decât un vis pierdut în zare
Chiar dacă încă zăbovești
În amintirea ce mă doare!

Nu îți sunt și nu îmi ești,
Decât un bulgăr de tăcere
Din zborul clipelor cerești
Sfârșite-n lacrima-durere!

Nu îți sunt și nu îmi ești,
Decât apusul și răsăritul.
În sufletul meu rătăcești,
De cum se lasă asfințitul!

Nu iți sunt și nu îmi ești,
Decât poemul ce ți-l scriu.
Sperând că o să il citești,
Până nu este prea târziu!



Și îngerii mai plâng uneori...

a

Răsfoiesc amintirile din 'ieri,'
Și tot mai caut visele pierdute, 
Întuneric...fantome nevăzute,
Îmi arată drumul spre nicăieri! 

Brațele nopții mă cuprind ușor, 
Unde s-o fi ascuns lumina?..
Spuneam atunci întotdeauna,
Azi nu avem decât vise ce dor.

El nu mă mai caută, nu este,
Sau poate așteaptă undeva,
Iar eu nici nu stiu că  cineva,
Încă visează fila de poveste.

Și îngerii mai plâng uneori,
Când stelele brodează cerul,
Iar dorul plutește-n misterul,
Visului ce sfârșește în zori...

7.04.2016

foto: internet