ÎNCREDE-TE-N NĂDEJDEA
de Traian Dorz
...
,, De-aceea-ncrede-te-n nădejdea
Ce-a pus-o Dumnezeu în tine
Căci ea e lanțul de lumină
Cu care te-a legat de Sine,,
Metafora ,,lanţul de lumină,, trimite la o legătură măiestrit luminată de fericita încredere, ce s-a adăugat zală cu zală trăiniciei lanțului, prin care Dumnezeu i-asigură omului unirea cu Sine.Imaginea astfel obţinută este de neasemuită frumuseţe, având în vedere jocul de aşezare a zalelor, ce rezonează în impulsuri de feerie scînteietoare.Această feerie, pusă in relaţie cu ideea de străşnicie, proprie lanțului, sugerează acea nădejde îndumnezeitoare, ce îl aşază în transcendenţă pe cel încredinţat ei.
Doamne, dorul meu de-acum
de Traian Dorz
,, Doamne, dorul meu de-acum
..............................
Parcă-i jos cît nu cobor,
Parcă-i sus cît n-am să zbor.,,
În versurile poeziei ,,Doamne, dorul meu de-acum,,, dorul de transcendenţă licăreşte într-o iluzorie apariţie, ,,sus,,-,,jos,,, mereu opusă reperului existenţial al celui prins în jocul acestei revelaţii..
,,Parcă-i jos cît nu cobor
Parcă-i sus cît n-am să zbor,,.
Stilistic, este exprimat printr-o interesantă prezentare în schema chiasmului, a celor două adverbe de sens contrar, fiecare ascunzîndu-se pe sub o surpriză lexicală, fie la debut, fie la reluare. Astfel, cel de-al doilea termen ,,sus,,, își face apariţia sub expresia cu sens asemănător-,, cît nu cobor,,, însoţit de o negaţie derutantă acestei înţelegeri, generînd în acest fel, o nuanţă de glumă semantică. Însă la reluare, se-nfăţişează autentic, în forma sa de bază-,,sus,,, la rînd fiind celălalt termen, antonimul ,,jos,, apărînd de această dată într-o construcţie sinonimă lui, însă tot într-o manieră de şotie lingvistică - ,,cît n-am să zbor,,. Aceste mici fente ale expresiei la nivel formal, sunt în ton cu jocul de imprecizii al punctului de ivire în care licăreşte neasemuitul dor.
DIN TOATE DE PE LUME
de Traian Dorz
,,Ce pare azi frumsețe
Poimaine este lut.,,
Luxul de scurtă durată al lumii, sugerat prin buchetul dominat de consoane,, frumsețe,,, este pus în antiteză sonoră cu termenul ,,lut,,, lipsit total de strălucirea auditivă a celui dintai, însă, deosebit de sugestiv prin sunetele sale, însemnand în ordinea derulării lor - ideea de alunecare în teluric și oprire definitivă. Drumul dintre acestea, adică dintre iluzie și certitudine , este punctat lingvistic prin prezența a două adverbe cu valoare temporală, ,,azi,, -,, poimaine,,,
punând totul sub semnul efemerului.Pentru a întări și mai mult această idee, înșelătoarea frumusețe este pusă in relație imediată cu dubitativul ,,pare,,, iar certitudinea ,,lut,, e însoțită de verbul ,,este,, aflat la un prezent continuu, durativ.
Facerea cuvântului la Traian Dorz, e una întru Lumină si Iluminare:
,,Fie-vă Cuvântul Domnului un far,, (”Lumina vine numai”)
...De aceea, meritul deosebit al scriitorului constă în faptul că reuşeşe să
realizeze o transfuzie de Lumină divină din Cer, la cuvântul făurit întru scriitură.
Pentru aceasta, face eforturi în a trezi expresiile aride din somnul lor semantic, iar pe unele cuvinte adastă mai mult, pentru a le ilumina şi cele mai ascunse pâlpâiri de sens. Astfel, fiecare cuvânt se luminează unul de la altul, întru lumina de boltă a întregului text:
,, Lumina vine numai
Cuvântul când l-auzi,, (”Lumina vine numai”)
E rolul divin pe care poetul l-a aflat, absorbit de trăire, în unirea cu Dumnezeu.