Ioan Aciobăniței, s-a născut în Botoșani, la 28.01 în anul 1981, După terminarea Facultății, pentru a avea o viață mai bună, a hotărât să plece din România spre destinația Spania, mai precis orașul Zaragoza. Acolo locuiește din anul 2007, unde și-a refăcut viața, are noi prieteni într-un oraș superb care l-a îndrăgit de la prima vedere.
Și aici începe să-și facă loc povestea scrisului ne spune Ioan, cu toate că el cochetează cu poezia de când era mic. Aici în Zaragoza îi apare și primul său volum de debut care se numește ” Sentimente amorfe”. A fost doar un început deoarece lucrează intens și la cel de-al doilea volum de autor. Recunoaște că nu știe de unde a început această pasiune, dar mărturisește cu duioșie că ” Pentru mine poezia este un remediu, un adăpost sufletesc, o regăsire,o evadare din lumea exterioară plină de rigori și limite!”
Fecior de botoșănean, modelul său spiritual, îi este Mihai Eminescu –Luceafărul poeziei românești.
Realitatea cotidiană cam tristă a zilelor noastre este că cultura românească actuală s-a diminuat considerabil, deoarece societatea de consum în care trăim, orientează tinerii și nu numai pe ei, spre alte activități ce reduc aprecierea artei și a poeziei, a culturii în general. Cartea a devenit chiar un subiect ”tabu” pentru generațiile care ne ajung din urmă.
Ioan Aciobăniței și-a propus prin scris să dea o valoare spirituală poeziei, îndemnându-i pe toți acei sensibili la frumos să-și sporească capacitatea de imaginație, să-și dezvolte puterea de creativitate, și deasemenea sporind frumusețea sentimentelor umane. Fără sentimente nu putem trăi, este hrana noastră zilnică și de unde am putea-o lua dacă nu din frumusețea limbajului scris.
Aș vrea...
By Elyoñ
Aş vrea să împart cu tine- o clipă
Din viaţa mea, din timpul meu
Aş vrea să fac cu tine multe
Să-ţi dăruiesc sufletul meu!
Aş vrea să ştii că astăzi, mâine
Cu gândul doar la tine sunt,
Aş vrea de încă ţii la mine
Să-mi fii luceafăr pe pământ!
Aş vrea să ştiu, de sunt departe,
Tu, tot la mine te gândeşti
Şi de-o fi zi, sau poate noapte
Ţi-e dor de mine, mă iubeşti!
Aş vrea să pot, să fiu acolo
Unde-i durere şi tăcere
Să pot schimba ce-i mort în viaţă
Aş vrea să râzi, când e durere!
Şi de-ai să vrei, din zi o noapte
Să fiu cu tine, doar atât
Atunci să ştii, voi fi acolo
Lăsându-ţi ultimul sărut!