|
De sânzâiene
Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc... Coroniţele cad...
A vieţii cunună aş vrea să revină,
Dar ţigla e udă, sub lacrimi de jad.
Se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd sânziene pictate pe cer,
A mamei cunună n-a vrut să rămână...
Demult, adumbrită-i sub lacrimi de ger.
În sat pregătite-s în corliţe seceri,
Recoltele-aşteaptă, ţăranu-i avid...
Eu, secera morţii, nicicând n-oi ierta-o,
Mi-a dat amintirea... Azi câmpu-i arid.
... Şi plâng sânziene când rupt le e trupul
De mâini plămădite pe câmpuri cu dor,
Eu trec mai departe, sărut lin o cruce,
Iar viaţa devine floral vis...Decor...
( Ruşii-Munţi, Ardeal, " aruncatul " cununiţelor de sânziene pe case )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România )
|
FLORILE DE SÂNZÂIENE...joc de creion
Vântul împletește-n iarbă,
Florile de sânzâiene,
Pleoapa nopții printre gene,
Ți le-așterne-n umbra caldă...
Flori în sărutări pe gambă,
Ți se-nclină-n pași, alene,
Vântul împletește-n iarbă,
Florile de sânzâiene...
Luna cară grea povară,
Răsturnată-n iarba udă,
Macul s-a-nroșit de ciudă,
Când ai apărut, spre seară...
Vântul împletește-n iarbă,
Florile de sânzâiene...
Autor Elena Moisei
DRĂGAICELE
Rod bun al pământului
În mijlocul cântului ,
Din aurul grâului
În coroana Sfântului !
Fete mândre , îmbrăcate
Veşminte demult lucrate ,
În altiţe şi în ii ,
Joacă mândre pe câmpii .
Flăcăi mândri sunt cu ele ,
Le dăruie snopi de stele ,
Coroniţe , grâu curat
Împodobesc a lor cap .
Roşii maci , inimi fierbinţi
Primesc ele că-s cuminţi
Şi vor să-şi stie ursitul ,
Viitorul lor , iubitul .
Sunt drăgaicele , fecioare ,
Ieşite-n câmpul cel mare ,
Printre spice , de maci flori
Simt ai dragostei fiori .
Drăgaica-floare-o pun la porţi
Să aibe în toamnă soţi .
După nunţi ca de poveste
Satu' să primească veste
De naşteri de prunci frumoşi ,
Părinţi tineri , inimoşi ,
Mulţumindu-i Domnului
Şi lui Ioan Sfântului .
Ioane , naşul Lui Hristos ,
Din pântece bucuros
L-ai slăvit pe Dumnezeu ,
Ai fost bun cu noi mereu .
Ai dat rod pământului
Prin aurul grâului .
Fete , flăcăi împreună
Îţi împletesc o cunună ,
Din drăgaice flori de soare
Împodobesc de sărbătoare
Icoana-Ţi cu chipul Sfânt ,
Cât vor fi pe ăst' pământ !
Drăgaica-dragostei floare ,
Înflorită în zi mare
La naşterea lui Ioan .
Ne rugăm Lui , an de an !
Autor Maria Turcu
Năvodari , 23 iunie 2016
Noapte de vară
Noapte de vară
noapte în care
zeci de felinare
licuricii-aprind
ieșindule-n cale
dalbelor fecioare
desculțe pe rouă
două câte două
culeg braț de flori
galbene culori
flori înmiresmate
cu dor descântate
în noapte cu stele
în jocuri de iele
de leac ca să fie
balsam, doctorie
pe-a inimii rană
floare sânzâiană!
Ileana Cornelia Neaga!
Mândre Sânzâiene!
Autor:Carolina Baldea
Sânzâiană fir de dor,
Te-am adus într-un pridvor
Te-mpletesc mândră cunună,
Să ne faci viaţa mai bună,
Şi-n cruce pentru bărbaţi,
În sănătate legaţi!
Te-arunc pe casă-apoi,
Ca să ai grijă de noi!
De rele să ne fereşti,
Mândră floare din poveşti!
Teiuş.
23.06.2016
IA NOASTRĂ, ROMÂNEASCĂ
de IONICA SAVA
Ia noastră, românească,
Mulți au vrut să te cunoască
Lângă pâine, lângă sare,
Tu le-ai fost întâmpinare!
Cin s-apropie mai bine,
Rămase uimit de tine,
C-așa frumusețe rară,
Nu văzu în altă țară!...
Și făcu închinăciune
Și aleasă plecăciune,
Acestui strai de onoare,
Mult vestit peste hotare.
Că din vremuri de demult,
Ia cinste a făcut,
Celor care au purtat-o
Sau de fală-au îmbrăcat-o!
De la portul preoțesc,
Pân” la cel împărătesc,
Ea a stat destul de bine,
Îmbrăcată, pe oricine!
Că prea mult a fost gândită,
Mai întâi de-a fi croită,
În formă de sfântă cruce,
(Cum se-ncepea lucru-atunce!...)
Și-n vremuri de altă dată,
Nobilimea-aristocrată
Te purta cu semeție,
La ospețe sau chindie.
Iar țăranul osândit
Și de trudă vlăguit,
Când făcea munca de jos,
Mi te îmbrăca pe dos,
Apoi te-ntorcea pe față,
Duminica dimineață,
Când la slujbă se ducea
Și la Domnu”-ngenunchea.
Ie din pânză de in,
Cusută mărunt și fin,
De către femeia dacă
Tu ne-ai fost cămașa sacră!.
Ie-n fir de borangic,
Cusută bătut și mic,
Și purtată-n vremi alese
De domnițe și prințese.
Iișoară din bumbac,
Cusută numai la ac,
De către-a noastră țărancă,
În șezătoare sau clacă.
Și frumos împodobită,
Lîngă busuioc sfințită,
Duci cu tine-n mare taină,
A neamului noastră faimă.
De la culorile stinse,
Până la cele aprinse,
De la spicul grâului,
Pân' la floarea câmpului,
Toate parcă-s din peniță,
Măiestrite pe altiță,
De juri că Domnu'-a purtat,
Acu-acela...inspirat!.
Și l-a petrecut prin rânduri,
Cu-ale lor curate gânduri,
Sau , poate, cu lacrimi multe,
Văzute și nevăzute!...
Strai frumos de mare fală,
Numai trudă și migală,
Te-a purtat cu multă stimă,
Și țărancă, și regină!
Și aceleași mâini măiestre,
Te-au pus în lada de zestre,
Să rămâi ca mărturie,
De-a țăranului simțire!...
Că și-n robia de jos,
Fost-a drag pentru frumos!...
COSTUMUL POPULAR
Străbunii noștri cinsteau drag pământul
Ce-i răsplătea cu roade pe ogor.
Bumbacul alb îl mângâia şi vântul
Care adia şi îl usca uşor.
Și iscusința lor stă mărturie
În portul nostru tradițional
Ce peste ani cultura o ține vie,
În frumusețe e fenomenal.
În florile pictate-n ac pe ie
S-a scris poveste plină de temei
De multe veacuri se păstrează vie
Și pentru ochi e cânt de clopoței.
Pieptarul cel lucrat cu iscusință
I-a încălzit în iernile târzii,
Ele purtau sarică și catrință
Motivele cusute păreau vii.
Prin haine ce transmit blânde emoții
Fără cuvinte omul a vorbit,
La sărbătoare sau în fața morții,
Cămașa o purtau ca pe un mit.
Și respectau tradiții cu îndemnul
Ca cei ce vin, să urmeze la fel.
Costumul popular e însăși semnul
Prin cele trei culori, ca un drapel!
Autor: Marilena Perijoc
JOCUL IELELOR
Ielele , fete frumoase ,
Făpturi albe , argintoase ,
În jocul lor nebun te cheamă
Fără să le fie teamă .
Pe drumuri , pe la răscruce
Le găseşti or-und' te-ai duce ,
Te vrăjesc şi te dansează
De nu mai ai mintea trează .
Ies pe râuri şi pe mori ,
Te vrăjesc , gata să mori ,
Sunt frumoase că sunt zâne
Chiar de ani de îs bătrâne .
În luminişuri de pădure
Se învârt , inima să-ţi fure ,
Mintea să ţi-o răsucească ,
Pe călători să-i rătăcească
Să nu mai ajungi acasă ,
Foc de dragoste îţi varsă .
La joc de te-ngăduieşti
Acas' nu mai nimereşti .
Rochii albe , coroniţe
Ele poartă şi-s fiinţe
Capricioase , chiar sunt rele
Şi te bagă în belele .
Cât de lungă este noaptea
De Rusalii , foarte sfântă ,
Te prind iute-n joc năprasnic ,
Tânăr sau fire căruntă .
Joci în jurul focului ,
Pui capăt norocului ,
Că te-mbătrânesc de moarte
Apoi suferi cât se poate .
Devreme-n zori te trezeşti
Fără zâne din poveşti .
Ameţit , fără de vlagă
Şi-ţi dai seama că nu-i şagă .
Te-au vrăjit ielele ,
Zâne rele dar frumoase ,
Bărbaţi plecaţi după treburi
Nu ajung la a lor case .
Rătăcesc pe văi , pe dealuri
Făr' să ştie unde sunt ,
Se prefac în stei de piatră
Sau copaci verzi pe pământ .
De-aia-n Sfintele Rusalii
Lângă casă stai frumos ,
Cu ai tăi te rogi la Domnul
Să fi-n viaţă sănătos !
Autor Maria Turcu
Năvodari ,21 iunie 2016