Spirit liber, „ne dăruiește o poezie suavă presărată cu petale din trăirile spirituale ale sufletului de poet, un vesnic călător prin meandrele timpului atât de greu de oprit. De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior”.

 ”Trec ani , trec zile, trec clipe, pe lângă prietenii adevărați, cărțile și timpul se scurge grăbit, iar cuvântul aduce un sens vieții noastre în această misiune pe pământ cu ”Surâsuri lăcrimate” am oftat, am plâns, am râs, am continuat, mi-am șters lacrima tristeții a bucurie și am mers mai departe. Nimic nu e ușor de realizat, dar pas cu pas, braț la braț cu speranța, am reușit să aduc la lumină minunații mei ” Pașii sufletului meu” , o carte de suflet, cu trăiri inedite, fiecare cuvânt, în lumina creației mele, încântă inima, mintea și sufletul , am încercat să transmit o stare inedită cititorului. Izvorul luminii versului este cuprins de sentimentul iubirii pentru frumos.

     Creez pentru a încânta inima și auzul fin al celui care iubește frumosul. Firea omului nu poate fi deslușită sau înțeleasă, prin credință omul nu cade în păcat, dar prin cădere își poate ieși și din fire…Așa s-au născut din firea mea”Legile firii”. Avem o sete de adevăr și căutăm înțelesul lui , cu dialogul sufletesc îl putem întâlni. Creația omului este dată de Sus, și orice ce am face nu putem împiedica existența noastră pe acest pământ. Totul se naște, înclusiv creația artistică pe care o cultivăm în noi, cu ajutorul lui Dumnezeu.”

 Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan

Fantezii cochete…
Elena Buldum

ISBN 978-606-8639-02-4
Și vântu-ușor mlădie în plete-mi lin adie…
Esențe parfumate ce fruntea mi-o mângâie
Întreb chiar și salcâmii pletoși de ce au flori,
Sunt fantezii cochete… Așa-s adeseori?
Cu armonii pătrund ființa, fiorii mi-i ascult…
Un glas de ciocârlie cu dor cânta demult
Și-ntreb: din Raiul ce se vede în raze de lumină,
Când cerul e senin, iubirea o să vină?
E sensul vieții noastre în cale sunt și spini,
Pe tălpi fără iubire călcăm pe mărăcini
Și când desparte timpul aroma primăverii,
Împărtășim în pini doar gându-n pragul serii.
Din galaxii tâșnesc raze-n necuprinsele tăceri
Țesute-n fir de viață, nu te iubesc de ieri,
Tivită și cusută iubirea cu flori de borangic
În vise de-odinioară, când liniștea despic.