Poezii în grai bănățean

 
 
autor Cornelia Ileana Neaga
 
 

CUCULE, NĂDEJDEA MEA

-Cucule, te-aș întreba

Mai trăiesc un an, ori ba?

Moșul stăce, așteptă

Cucul... o dată, cântă!

 

-Mai bine, nu te-ntrebam

Că mai bine, nu știam!

Mai dă-mi cucule, nădejde

Ca să plec, e prea devreme!

Câțiva ani vreau să rămân

Nu-s gata să plec acum;

N-am sfârșit ce-am început

Mai am multe de făcut;

Toată viața, am lucrat

Și multe-am mai îndurat...

 

Cum să plec și să îi las

Cum să îmi iau, bun rămas?

Că vreau, să îmi văd nepoții

Pe la casa lor, cu toții.

Vreau s-ajung și străbunic

Ș-atunci nu-ți mai cer nimic!

 

 Cucule, la primăvară

O să vin, să te-ntreb iară.

Cucule, nădejdea mea

Dragă-mi acum, viața!

 

 

AMĂGIRE                                                                 

E  primăvară-n sat, eu îți spun drept

Și lung îi firul dorului, ce-am tors...

Amarnic bate, inima în piept

Că iarăși am visat, că te-ai întors...

 

Te-am cautat mereu, pe cerul înstelat

În roua dimineții,-n zori di zi

Și friguri m-au cuprins, așa de-odat”

Sperând,  acu”-acu” eu te-oi zari...

 

E primăvară-n sat, zău de te mint

Și  stă să crape-un mugur de cireș

Mă înfioara-l vântului alint

Te-aștept de mult, tu unde ești...?

 

Mă amăgesc așa, mereu visând...

Durerea-i grea, tu m-ai iertat?

Am obosit, să te aștept oftând...

Tu ai plecat demult... pe înserat...

 

A-NFLORIT  TĂICUȚĂ SPINUL

A-nflorit tăicuță, spinul

Din coroana lui Isus...

Ca să lumineze drumul,

 Hoardelor de păcătoși!

 

Păcătoși, cu inimi rele

Ce-au călcat zece porunci

Să plătească, pentru ele

Numa ei, nu a lor prunci!

 

Drumul crucii, să îl suie

Numa-n coate și genunchi

Și credință să își puie

Să se roage la-lor sfinți!

 

 

A-nflorit măicuță, spinul

Vremea-i să ne pregătim

Să scuipăm din noi veninul

Și-ntreg postul, să-l postim!

 

 

POSTU” PAȘCELUI

-      în grai-

 

Iarna nici nu-i dusă bine

Postu Pașcelui să pringe

Zua-i cald, frigu-i pă sară

Mniroasă a primăvară

Mneii-s mnici, fluturii zboară

Vântu suflă, într-o doară.

 

Bace toaca pa Tocila

La susăni... gata-i slăina!

Că să vorbeșce pân sat

Că porcu, tăt l-au mâncat!

Negina gin grâu s-alege

Vinerea, încet să fierbe

La Sânt”Toager, el să mâncă

Cu zahar, ge vrei...cu nucă!

Spală părul, fecile

Cu apă șî iegeră

Să fie păru frumos

Ca iegera, sănătos.

Acum să mâncă ge post

Că șî Postu-are-un rost

Postul țânem, ge bârfim

La popa, ne spovegim...!

 

Acu, tânări-au uitat

Cum să jiucau altădat

Șî la cuci, la Țâc-Malai

Dar asta nu-i nici un bai

Acum să jioacă pă net

Pă Facebook și internet

 

LA CUCI

-în grai -

 

 Ce s-auge-n Postu” Mare

 Așa, mare hărmălaie?

 Duminică-i az” în sat

 Oare ce s-o fi-ntâmplat...?

 

 Trec un pod, o iau în sus

 Tânări mulți erau în cruci

Șî mai mnici șî mai înnalț”

Să jiucau, flacăi, barbaț”...!

Doi, staceau între doi pari

 Alțî-n față să-ntorceau

 Toager, lopta o zvârli

 Mnihai, cu bâta lovi...!

 Lopta pân la nori ajiunsă

Da Nelu în mâni, o prinsă!

 

Locu-acuma, îl șcimbară

Mânile să înnălțară

-Ilie, n-o lăsa,.. Doamne!

 Pcică-n Valea li Ioane!

 Să dusă la... lucru rău...!

 Scoace-o Petre, gin parău

Ș-o tăiară doi o trei

 S-o scoată, atuncea, zău...!

 

Da  fugind să-npegecară

Pă cină  alunecară...

Cu leci tăț” îs vacaliț”...!

-Lasaț” cucii, coborâț”

-Ai, calca-v-ar sarahoi

Acu pun, cioca pa voi...!

Strig-o babă oțarâtă

Ce trecea, propcită-n bâtă!

BATE TOACA

 

Bate toaca-n Postu Mare

Ziua-ntreagă, până-n seară

Și dă zvon în toată țara

Că-i vinită primăvara...!

 

Bate toaca, pe-nserat

Veste dă din sat în sat...!

Peste dealuri, toaca sună

Nu aduce veste bună...

 

Bate toaca, peste vale

Sună tare, numa a-jale

Cine-o-aude, cruce-și face...

Întristând, inimi ea zbace

 

Toaca bate, zvonu-i dus:

-„Din coroana lui Isus

Spinul, spin... a dat în floare...!”

Inimi rupe, suflet doare...

 

Bate toaca, sus la munce

Că Isus, crucea își duce

Toaca bate și zvonește:

Sânge cură și-nroșește...

 

Ouă roșii, împistrite

De mâinile greu trudite

Mielul blând, înjunghiat

 Jertfă, pentru-al nost păcat!

 

Clopotele-acuma bat!

Duc vestea, din sat în sat

Că  „Cristos a înviat”...!

 Și zic, zău, e-adevărat.

 

FLORII

 

 

Rămurele de sălcuță, de măslin, chiar și de nuc

Fiecare zonă-aparte, după obicei străbun

 

Crenguțe abia-nmugurite, la biserică se duc

Popa ca să le sfințească, că românu-i creștin bun.

 

Rămurelele-s sfințite, chiar în ziua de Florii

Când pe Domnul așteptară, să intre-n Ierusalim

 

În mirosul de tămâie, toți creștini, bătrâni, copii

Cu păcatele spălate, ziua de Florii cinstim.

 

 

Le luăm cu noi acasă, le-așezăm după icoane

Și-n grădină și la șură, le punem și la fântână...!

 

Că de leac ele sânt bune, ne feresc și de boscoane

Ne-am născut într-o credință și așa o să rămână!

 

 

 

 

 

 

 

 

Mă întorc

 

Când îi Săptămâna Mare

Gândul bun, să mă-nsoțească!

Mă-ntorc, acasă iară

La căsuța părintească...

 

Mă așteaptă primenită

Casa, unde m-am născut

Când îi scrincea înflorită

Șî dau frunzăle din nuc!               

 

Mă întorc acasă,  mamă

Mâna dreaptă să-ți sărut!

O să vin, ia bine samă

Lacrimi de pe-obraji, să-ți usc...

 

Să m-așcepți, cu ouă roșii

Cu miel fript și Paști pe masă

Și-am vorbi, de dragii noștrii

Domnu sfânt, să-i hoginească...

 

Iar în noaptea Învierii

Să luăm lumină sfântă...

Și în linișcea tăcerii

S-acultăm, îngeri cum cântă.

 

Mă întorc, la mama iară

Doru-o să mă poarte-n zbor!

Cum să las, visul să piară

Fericită-s  zău, să mor!

CAR FURAT-

-în grai -

 

Este-un obicei în sat

 Păstă ani, el s-o pastrat

 Merg feciori pă însărat

 Ca să fure car, gin sat...!

 Lemne uscace ca s-adune

 Pe carul furat, le-or pune!

Șî-l împing, da” fără cal

 La beserică, la geal!

 Trag cloapăcele, trag tare

 Să apringe focul mare

 A-nvieri-i noapcea sfântă

Îngerii, bucuroși, cântă...

 

Obiceiul s-o țânut

 Ge când lumea s-o șciut

 Numa-odată s-o-ntâmplat

 Că unu” s-o supărat

 Pă feciorii cei gin sat

 Când carul ei l-or furat:

-Acum ați făcut-o lată

Eu vă dau în judecată...!

 

Strânsără curaua bine

 Caru” veci ge îl placiră

Tri flacăi ge-a li Nistor

 Ge-a li Bgirău, alt fecior

Cu-a li Gegera, gin sat...

 Io cred c-or șî blastamat...

 Inge s-o mai pomenit

 Obicei, așa placit...?!!!

 

PAȘTI

 

Cruce mare, mi-am făcut

De la cap, pân” la pamânt.

Cu apă, mi-am spălat fața

Când m-am sculat gimineața.

Făină, din grâu curat

În troacă am frământat.

Am fiert ouă-n coji de ceapă

Drob am copt, pită și pască...!

Am aprins și focu” mare

Când cloapătele-au tras tare

Că azi ceriu se deschide...

Dar nimeni, nimeni nu vine

Am jalit și am postit

Da” nimeni n-o m-ai vinit...

 

Lumină sfânt-am luat

Cimitiru-i luminat,

Drumul să le lumineze

Îngerii să ne vegheze...

 

Paști sfințite, noi luăm

Colac de pomană dăm

Ouă roșii-o să ciocnim

Pe cei duși îi pomenim...

Mielu blând, împrimurat

Jertfă-n Domnu” noi am dat.

Vinul, pita sunt jertfite

Să luăm Paște sfințite!

Cișcaneu* negru am țâpat

Azi „Cristos a Înviat”...!

 

Zî GE PAȘCI

 

Frământ pită și colaci,

Pentru Sfânta zî ge Pașci...

Colacu ceala mai fain,

Io la popa, o să-l dau...

 

Parastas noi răgicăm

La morțî care-i avem;

Scimbăm ouă împistrice

Ge mâni harnice, trudice.

 

Șî bem o gură ge vin...

De bine îi pomenim

Pe cei dragi ce or plecat...

Ce-n inimi ei ne-or lăsat,

Un gol mare, dureros,

 

Sufăr mult, dar ce folos ...

Că nime nu mă-nțălege,

Numai mama care merge

Cu flori, mândre-n cimitir...

Pă obraz lacrimi îi curg...

 

Câce mame-n lume sânt

Ce plâng la câce-un mormânt...

Șî la nime nu îi pasă...

Doru-i greu șî urme lasă...