ZIUA LIMBII ROMÂNE-GRUPAJ LIRIC
Limba românească
Elena Buldum
S-a-ntrupat din Harul Sfânt
E frumoasă în cuvânt
Limba mea, ca o lumină...
Mă veghează și m-alină.
O păstrez cu bucurie...
Că o știu de-o veșnicie
Inima-n piept să-mi bată
Nu vreau s-o uit niciodată.
Și, chiar de nu voi mai fi
Limba mea-nu va pieri
Că va da mereu de știre
A românului simțire.
Rondelul Limbii române
Vasile Neagu-Scânteianu
E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toţi strămoşii ni- l lăsară,
S- avem o existenţă mai uşoară-
Şi- a lor lumină prinsă- n orice gând!
Ea este pe vecie Jurământ
Şi pavăză şi dragoste de Ţară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toţi strămoşii ni- l lăsară!
Să nu pierim bătuţi de orice vânt,
Când vremurile- n lume se- nvâltoară,
Cu Crezul veşniciei ne- nconjoară
Şi cu temeiul pus peste Cuvânt-
E Limba Testamentul nostru sfânt!
30-08-2016
Limba noastră-i o comoară
Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;
Plini de fală şi mândrie,-i doare-n şpiţ de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toţi duşmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe româneşte
Le-o spun franc, manierat, delicat şi omeneşte:
Băi, deştepţilor ce sunteţi, nătărăi şi naşparlii,
Terminaţi cu chestii d-astea, bateţi tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin şi-amar,
N-oţi putea pe lumea asta nici să-i înjuraţi măcar,
Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veţi da singuri karate, făr’ a scoate-un cuvinţel,
Şi-o să vină ziua-n care, socoteală tre’ să daţi,
Chiar de cereţi îndurare, de prăjeală nu scăpaţi,
Aşa că, tăceţi odat’, nu vedeţi ce e în ţară?
Tot stigând prin târg, prin sat “Limba noastră-i o comoară”
Or s-audă toţi şacalii, hoţi, bandiţi de drumul mare,
Şi-or s-o fure şi pe asta şi-o vor pune la vânzare!
Valeriu Cercel
Dulcea rostire românească
Costel Avrămescu
M-am născut pe plaiul de dor al limbii române,
Pe care nu l-am părăsit niciodată din inimă sau gând,
Şi fiecare celulă a fiinţei mele este şi va rămâne
Plămădită din al său duios şi hipnotic cuvânt.
Pe distanţa dintre inimă şi suflet, într-un vis-ecou,
M-am întâlnit cu regele graiului românesc sub soare;
Într-un ritual firesc, domnul Eminescu mi-a făcut cadou
De la lacătul limbii străbune, o cheie de mare valoare.
Ca sumă a celor mai armonioase sunete din univers,
E o rugăciune care, rostită, iradiază sensuri de lumine;
Îi dau dreptate lui Vieru, care spunea în dulcele său vers,
„Că întreaga natură a ostenit la zidirea limbii române.”
Ca portavoce a întregii noastre conştiinţe milenare,
Icoană a neamului meu, vreau să-mi rămână,
La care să mă închin pios cu fiecare înserare
Şi-n vecii vecilor, în sfânta mea rostire română.
Îi cer iertare dumnezeului limbii române:
Uneori, am păcătuit sângerându-i cuvântul;
Viaţa-mi va curge, dar spiritul ei va rămâne
Şi va dăinui, în tăcerea mea, răstignindu-l.
Bucureşti, 2O16, 3O august
DULCELE GRAI ROMÂNESC
Maria-Ileana Tănase
Astăzi e unică sărbătoare, ca o primenire,
ziuă sfântă, pentru dulcea limba-română,
slavită prin măreţe cuvinte, spre-mplinire,
ce se spun, se simt, doar în limba-maternă.
În limba română, am spus primul ,,mamă ''
şi tot în limba maternă, primul ,, te iubesc''
iar cuvântul dor, nicăieri-n lume, nu-i flamă,
ca-n sfânta limba-română, ce-o moştenesc.
Primele litere le-nvăţăm în alfabetul-mama,
iar prima poezie se-ngână-n limba străbună,
viaţa, iubirea-o cântăm tot în limba română,
icoana, la care ne-nchinăm, catapeteasma.
Gândurile şi expresiile ce păstrăm amintire,
le-excavăm tot din limba care ne este bornă,
iar cele mai frumoase cuvinte de dor, iubire,
se simt şi se spun, doar prin limba-maternă.
Dacă-n alte limbi poţi să scrii şi să meditezi,
doar în limba maternă, cel mai duios, visezi,
iar cel mai romantic, de pe lume,,te iubesc''
îl simţi, îl auzi, doar în dulcele grai românesc.