Sfânta Înălțare-poezii
imagine: net
Promisiune
Cornelia Chioseaua
TU ești Doamne
Doar Lumină
La tine
Lumea se închină
Te privesc
Și te iubesc
Și la lume
Te slăvesc.
Ești Lumina
Cea frumoasă
Ce pătrunzi
La mine în casă
Și te port
Mereu cu mine
În viață
Să-mi fie bine.
Dă-mi putere
Dă-mi elan
Cu tine Doamne
Să stau.
Căci am Doamne
Gânduri multe
Nu-mi încape
În cuvinte.
TU arătă-mi
Calea bună
Că iubesc
Această lume!
CC Giurgiu România.
În așteptarea Sfintei Înălțări
Gabriela Blanariu
Din binele și caldul unei iesle,
m-am strecurat, timidă, înspre lume,
pentru ca, peste doar puțină vreme,
să mă întorc cu ea în mine...
Un zornăit de-arginți căzuți din portmoneu-
Primul început de sfârșit de drum...
Când am vrut, o șuviță de pe frunte, s-o așez la locul ei,
am simțit un spin în palma dreaptă...
Obrazul și urechea, deopotrivă,
mi-au îngenuncheat, de durere și rușine,
și de-atâtea vorbe cu venin la poale,
ce se-nvârteau în joc și bucurie, ca niște iele...
Două leațuri prinse-n cuie-a Cruce
mi-au oprit spatele și mersul, la cel dintâi Popas....
Măicuța, parc-o văd, în stânga, cum, cu durere-și frângea mâinile
pe pieptu-i bun și darnic și-acum dus...
Silit de-un ordin, cineva îmi poartă-o vreme, Crucea
și-mi văd sudoarea-ntr-o năframă trecută peste față...
Și-aud lacrimi de femeie-n spate,
după ce-am trecut de-a doua Treaptă...
Și-acum, după un pariu al nu știu cui,
umerii mi-s goi și...peste tot e frig.
Doamne, aici m-așez puțin, c-am obosit.
Și Ție, cel Dintâi Întrupat și nu născut,
parc-aș mai avea ceva să-ți spun :
Eu, Doamne, n-am știut să vreau doar pâinea cea de fiecare zi,
am vrut mai mult,
Mai binele celui de-alături, aproape m-a durut, nu de puține ori
și, printr-o-mpreunare de mâini, în rugăciune,
demult nu m-am mai întâlnit cu Tine și cu mine.
Și, recunosc, m-am irosit în prea multe cărări,
când, înțeleg abia acum ce-nseamn-un drum...
Mai stau o clipă de odihnă... nu îndrăznesc mai mult...
și, mă rog Ție, Doamne, când și de-i vrea,
ridică-mă în Dreapta, la Înălțarea Ta...!
Hristos s-a înălțat !
De-a -ntâlnitul
Elena Buldum
In zidirea unei fapte
Tre' să fie Dumnezeu
Totodată, fie apte
Și -n ochii lui mereu.
Preaslăvește Prea Înaltul
Și pe cer și pe înaltul
Inimii, de- a- ntâlnitul
Ca să treacă hopul, saltul.
Omul este, azi, nu este
Pe-o potecă trecătoare
Fă din viață o poveste
In sfârșit, fermecătoare.
De suntem ca plopii care
Se-ndoiesc pe drum de ape
Chiar din pură întâmplare
Să ținem mereu aproape.
În noi să se-nalțe fapta
Bună, făcută din-ntâmplare
Ca să urce Eu-l treapta
Repede, dintr-o suflare.
ÎNGERAŞUL
Un îngeraş frumos, azi a venit la mine,
S-a aşezat uşor la căpătâiul meu,
Cu aripi moi m-a-nvelit, ştiu bine,
Mânuţe calde el a pus pe-obrajii mei.
Sclipeau în ochii lui doi blânzi luceferi,
Privirea-mi umedă de dor spre ei căta,
Curgea din ei lumină caldă, iubitoare,
Ce-n sufletu-mi însingurat se strecura .
Obrajii îmbujoraţi i-am mângâiat
Şi bucle blonde ce îi cădeau pe umeri,
Eu. printre lacrimi mânuţele i-am sărutat
Spunându-i cât de mult l-am aşteptat .
" - Tu eşti lumina mea, tu soare-mi eşti,
Şi vii acum ! Să vii şi când mai creşti!
Să vii , căci bunătate numai tu mai ai,
La bătrâneţe, mângâiere să îmi dai!
Doar tu poţi inima să-mi încălzeşti,
Cu lucefereii-ochii tăi, când mă priveşti
Şi-mi dai cu pumnişorii tăi cereşti
Apă din stele, sufletul să-mi răcoreşti !"
Pe faţa-i luminată de îngeraş frumos
Un zâmbet cald a apărut şi-un glas duios
Mi-a spus, guriţa dulce însă n-a deschis :
" - Voi fi cu tine, nu numai în vis !"
Apoi, o sărutare pe obraz mi-a dat
Şi către cer uşor, uşor s-a ridicat,
Îi flutura veşmântul alb- stălucitor,
Iar aripi albe îl înăţau în zbor.
Am deschis ochii, de pe pat m-am ridicat
Şi-am zis : " -Ce vis frumos Domnul mi-a dat !"
Am deschis mâna dreaptă şi am găsit în ea
Un fulg alb-argintat ! Din aripa îngerului stea!
Dedicaţie iubitului meu nepoţel .
Autor Maria Turcu
Năvodari ,7 iunie 2016