GRUPAJ LIRIC AL CENACLULUI NOILOR SPERANȚE DE 1 DECEMBRIE DE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.

ROMÂNIE, LA MULȚI ANI!
autor Nicuță Ioan Lungu

Spre Alba-n inimă de țară

Azi vin românii in Ardeal,
E sfânta zi de sărbătoare

Un sacru nume, ROMÂNIA,
Pe buze-i murmurat în cor,
Am moștenit odat' cu glia
Și dulcea limbă din popor!

E trupul tău, iubită mamă
Aicea prin Carpați, pe plai,
Și libertatea azi ne cheamă
Să sãrutăm un colț de rai!

O Basarabie, tărâm străbun,
Și azi mai stai printre străini...
Te-așteaptã mama ta la sân,
La locul tău, printre români!

Suntem uniți cu bună seamă
Și nu ne temem de dușmani,
Azi, ROMÂNIE, dulce mamă
Îți spunem iară, LA MULȚI ANI!

Călimănești
ÎNTÂI DECEMBRIE 2017

COLIND LA ALBA

Îmi duc colindul-ntâi la Alba-n aurul luminii
Urzit în curcubeie, s-o-mprejmuie-n culori,
Cu dalbe flori de măr venim cu toți românii,
Prin zloata vremii, străbun alai de colindători.

Cu plaiul mioritic colindul meu e geamăn,
Cu freamăt de pădure și susur de izvor,
Cuvintele-au miros din vatra fără seamăn,
Mai sus se înalț-acum purtat de-al românimii dor.

Se unduie-n oglindă o umbră-ngândurată,
Învăluită-n straie de plaiuri tricolore,
Colindu-mi sună cu-o voce tulburată
Români din patru colțuri întind bătrâne hore.

Dorindu-mă aproape, eu, ca purtat de iele,
Îi merg alături pe-a ei cale triumfală,
Ghirlandă țes acum din cântecele mele,
O punte de speranță spre lumea ideală.

Un steag întind spre cer pe-un ram sădit la Alba
Ningă-l cu petale de sus doar trandafirii ,
Să-i fie,-n nemurire, pentru toți el salba,
Glas colindului să-i dea cu slova reunirii.

Să-l mai asculte lumea, duios să-și amintească
Stejarii, de-s stejari, nu trebuie să geamă,
Furtuni în timp dorit-au mult să-i învrăjbească,
Dar crengile, bucolic, cântat-au fără teamă.

ST.B.-30.11.2017

...Azi, în zi de mare sărbătoare, cea mai frumoasă țară, cel mai frumos popor,
cântă un imn de unire, în cel mai frumo și plăcut grai, lăsat de îngeri pe pământ,
un grai în care simți răsuflarea dacă, peste timpuri,din strămoşesc și sfânt izvor,
ajungînd pe buza noastră... tezaur, ocrotit cu eroism si ținut sacru prin legămînt
făcut pe Rugul Sfânt, ei, ferindu-l de păgâni, si astăzi, să se audă-n şapte ceruri
dulci comori de grai chemând...hai să dăm mână cu mână,croindu-ne-altă soartă,
să nu ne lăsăm dreptatea, țara si libertatea-n mâna străinilor, jinduitori hapsâni,
întregul norod sa spună... treziți-vă din somnul cel de moarte... sus, inima, români !

Veniți la Alba

Conduraru Ioana

Veniți la Alba frați iubiți!
Veniți să ne-nchinăm cetății
Cu dragostea pe veci uniți,
Să scriem vers posterității!

Să ne-adunăm ca apa mării
Din valurile-ntregii țări,
Iar spuma fină a visării,
Să īnflorească primăveri!

Crinul fraged al spernței,
Altarul sfintelor iubiri!
Veniți români, dați şansă veții
Să īnflorească trandafiri!

Īntindeți hora peste glie,
Un bråu să fie-n trei culori
Să vadă lumea-a o Românie ,
Cu bravi şi minunați feciori!

Veniți romåni, dacii ne cheamă
Din veacurile-ndepărtate,
Să demonstrăm că n-avem teamă,
Trăirea-i din latinitate!

Să ne-nchinăm cu adorare
La cei ce s-au jertfit īn timp!
Veniți români din depărtare,
Să mai gustăm din mirul sfânt!
La mulți ani, iubită Românie!
La mulți ani romåni minunați!

Unirea, naţiunea a făcut-o!
Autor: Claudia Bota

Unirea e iubirea de pământului strămoșesc,
E graiul sfânt ce ne leagă de portul românesc,
E pâinea caldă muncită în sudoarea de acasă,
Lumină pentru a sta cu toții la aceeași masă.

Națiunea e glasul inimii viteazului de dor arzând
Prin tricolorul fluturat pe pieptul tău vivace,
Când te-ai luptat pentru a trăi cu toți în pace.
Tu n-ai căzut, căci țara fiindu-ți al tău gând!

Bărbați de mii de ani în doină cu a lor cânt,
Ei n-au uitat iubirea pentru țară nicicând,
Mereu au stat treji la hotarele țării neuitând,
Cu inima de leu jerfindu-se pentru a lor pământ.

SIGHIŞOARA-MI ESTE NEMURIRE

Adriana Dandu

Din ziduri crenelate de cetate
răzbat ecouri vii ,nemuritoare,
trecând portaluri de eternitate
din turnul troienit de minutare.

Aud străvechea roată cum se zbate
în orologiul veacurilor răvăşite
de suflul unui ev scriind o carte
cu turle şi cu pietre înroşiite.

Aud din miezul unui rug aprins
clepsidra clopotelui de nisip,
încremenind ,sub cerul necuprins,
în porţi deschise vămilor de timp.

Şi simt în piept ,crescând ca o cetate,
iubirea tresărind a înflorire
şi peste tot ce sunt şi se mai poate,
SIGHIŞOARA-mi este nemurire.

Aripi vroiau să-mi pună
de Nicolae Vălăreanu Sârbu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Voi m-aţi îndepărtat de izvor
când păsările mă iubeau.

Aripi vroiau să-mi pună
să zburăm împreună,
Apă-n cioc mi-au adus
când setea îmi căuta umbră
şi de copaci mă lega,

până m-a chemat frunzişul unui pârâu.

Voi m-aţi purtat pe drumuri de praf
prin câmpiile arse
deşi nu v-am vrut.

Vă ştiu, încă mai speraţi
cu vorbe amăgitoare, nedrepte,
să-mi puneţi pe umăr
crucea de piatră.

Îmi nesocotiţi cuvintele
ce-n suflet le scriu
şi-n urmă rămân şiraguri
de păsări cântătoare.

SUNT ATÂT DE ROMÂN

Valeriu Câmpeanu

Sunt atât de român
încât pot fi confundat
cu munţii Carpaţi
cu Omul şi Caraimanul
sau cu Vârful cu Dor
Sunt atât de român
încât pe-o cale atât de lungă
mii de ani i-au trebuit luminii
la mine ca să ajungă
Sunt atât de român
încât mă simt ars
pe tron cu Doja
tras pe roată cu Horia
decapitat cu Decebal
Tudor şi Mihai
martirizat cu Brâncoveanu
pus la temelia istoriei române
drept mărturie
că nimeni şi nimic
nu ne-a putut supune
Sunt atât de român
încât mereu simt dalta
maestrului Brâncuşi
cioplind din mine
Măiastra, Poarta Sărutului
şi Coloana Infinitului
din care privesc peste lume
cum renaştem mereu
din propria-ne cenuşe ...

SUNT ROMÂN
La mulți ani România!La mulți ani români!
Geanina Birladeanu

Mi-e sfânt pământul țării unde calc
Port brâul de roman,cuşmă de dac
Prin firul ierbii şi prin apa din cofiță
Ecoul cerului umbreşte-o "Mioriță"
Din munți se-aud izvoarele în zbucium
Şi oi cornute prin tălăngi şi bucium...

De mii de ori se-nvârte acest pământ
Imi amintește până'n unghii cine sînt ;
Că sînt român venit din plaiuri bune
Un dac plecat din țara lui, minune.

În carnea mea și oase și-oseminte
Mă paște zilnic frica de morminte,
Imi bate inima; atâta se înfioară
Cum pot distruge alții a mea țară.

Pe cine să mai credem : pe cuvânt!
Minciuna și-a făcut un templu sfânt,
Ce lasă ca să intre interesele străine
Cu interesul țării care nu mai vine.

Cum naiba, este omul instabil
Cum s-a ajuns de a ajuns servil,
Un ins fără principii și idei
Ce a cedat-n fața unor lachei.

Ați spune că-s suferind pe dinăuntru
Că a orbit ființa mea de tot..
Dar cine ne-a sluțit așa de hâtru
De cei ce astăzi chiar îi doare-n cot!?

Puteți să judecați: - Ce vreți copiii?
Din mituri și legende și prostii
Eu plec cu conștiința nepătată
Am mers cu bine și ființa mea curată.

Din plaiuri străbune
Elena Buldum