PAȘII SUFLETULUI MEU - recenzie eseu -
07.02.2020 00:00
PAȘII SUFLETULUI MEU
- recenzie eseu -
Am fost tentat să pun moto: „Sub semnul Elenei sau Zodia Elenei“ dar ar fi fost o abordare oarecum restrictivă, lipsea Vrancea …
Cu siguranță Elenele sau Ilenele mi-au marcat viața; două Ilene m-au botezat, iar două mi-au purtat de grijă până când am început să vorbesc binișor.
Acum, ca Ileană sau Elenă importantă, a apărut poetesa – Elena Buldum, cu rădăcini, ca și mine, în Țara Vrancei unde, prin Evul Mediu Mijlociu, hălăduiau pecenegii și mai apoi rudele lor cumanii.
Atât eu cât și Elena suntem azi prin țări străine, încercând să aducem faimă sau cel puțin prețuire neamului nostru românesc.
Sigur: lumea-i mică!
Internetul ne-a făcut cunoștință mie și Elenei care a vrut să afle ce mai fac românii. A pus o-ntrebare, iar eu am răspuns: Elixirul dacic.
Elena a considerat că merit un premiu, iar acesta a fost fabulos – cartea de versuri Pașii sufletului meu, din care tot citesc …
Da, citesc, iar din fiecare poezie încerc să prind esența.
Sigur, citesc dar și scriu; uneori ermetismul mă pune la-ncercare.
Înaintea ochilor …
Totul se petrece la 320 V, adică la trei sute douăzeci de volți. De ce? Simplu, extrem de simplu … La 220 V sau 380 V ar fi fost banal, ar fi fost prea pământean.
Ce …
Nevoia de adevăr, precum cea de apă. Formidabil, Elena!
Din memorie …
Memoria pare a avea „infinitul“ ei; doar pare, altfel n-ar mai fi memorie.
Să-ți spun ceva …
Destinul, implacabil, are câștig de cauză, chiar dacă se cere dreptul de liberă exprimare.
Măcar o dată …
Marea, această misterioasă asociată a-ndrăgostiților este invocată cu ardoare, la limita obsesivului … Poetesa dorește un nou început pentru sine ori pentru o protejată necunoscută, început ce are nevoie de binecuvântarea mării.
Acum …
Analiza poetesei e corectă:
„Lumina-i eternă și marea-i divină“ dar între cer și pământ lucrurile se complică, iar la final două concluzii, adevăruri de netăgăduit: „… pașii ți-s umbre rămase pe-un drum“, iar dreptatea rămâne un vis, fiind mereu călcată în picioare, uneori chiar de cel de lângă tine.
În mine …
Mesajul e criptat, iar decriptarea poate găsi sau nu poate găsi răspunsul. Ce să zic? Doar bănui mesajul – rațiunea poate fi primul inamic al celor gândite cu inima, lucru spus cu jale:
„Pe inimă o voi plânge
Ascunsă
În mine
De ființa mea.“
Oare …
Nimic nu este mai dureros ca trădarea/vânzarea venită de la „un frate bun“.
Foarte interesant, în disperarea sa sau, altfel spus, îndurerată incomensurabil autoarea ajunge să implore:
„Pe vreo câțiva galbeni și vreo trei arginți
Iuda, ia-mi din față răul ce-l alinți.“
Din noi …
Omul, pământeanul în sine, poate fi la rându-i asimilat cu un fel de univers … Având această calitate, Elena consideră că Raiul, nu știu dacă și Iadul, există în interiorul nostru. De reținut.
Cere …
Depărtarea de țară, de patrie, naște versuri minunate:
„Merg pe drumul vieții, Eu și Dumnezeu.
Țara mea, ești sfântă! Am în gând poporul meu.“
Din izvorul bucuriei …
Bucuria este o stare căutată repetitiv dar, totuși, limitativ. Ea generează speranță …
Îmi cere …
Misterul iubirii este văzut ca:
„Jumătate cerință, jumătate destin.“
Uși …
Viața și moartea sunt inseparabile, iar poetesa, creștină în credință, consideră că retragerea-i va fi în spatele crucii, ca ultimă ușă; iubirea-i se va frânge dar gându-i va călători veșnic.
De copilă …
Caracterul se formează pas cu pas și, de regulă, se definitivează la maturitate. Elena este însă o copilă precoce, caracterul ei se formează cu repeziciune, iar mesajul este indubitabil:
„Pentru visul de copilă
Simplu e că nu-s umilă.“
Măcar …
Raiul are poartă, dar orice vină cât de mică nu te lasă să treci prin ea:
„E o poartă eternă în lumea divină
Și nimeni nu trece măcar cu o vină“.
Elena pare să fi văzut/găsit soluția:
„În brațe mă ține Doamne și mă cere!“
Separate …
Poetesa încearcă să explice existența umanității; viața și moartea sunt inseparabile și conștientizate de fiecare dintre noi. Ele vin și pleacă, sunt acordate dar și acceptate necondiționat.
Nici n-am întâlnit …
Cred că tema încrederii între semeni este reluată, urmare a unei întâmplări inexplicabile din viața poetesei sau a oricăruia dintre noi, aflat în diaspora ori în exil … Spun, cred.
O iubire …
Iubirea, eterna temă a iubirii într-o viziune originală.
Pe vârfuri de buze …
Timpul curge, bucuria ar trebui să fie sentimentul principal …
Așa cum mai mereu se-ntâmplă în viața e zi cu zi, la bine nu se răspunde numai cu bine.
O „ea“ pare a oferi totul dar:
„Tăcerea respir pe vârfuri de buze
Prin aripi de fluturi îmi fâlfâi doar scuze.“
………………………………………………………………………………………………...........
Aș putea continua; sunt alte zeci de poezii în volum. De ce nu o fac? Pur și simplu pentru că doresc să las „cetitorului“ plăcerea de a descoperi mesajele transmise de o manieră originală de Elena Buldum prin intermediul versurilor sale.
Post-scriptum:
Fiind creștin, un creștin ortodox cu rădăcini puternice până în veacurile cele dintâi ale creștinismului pe plaiurile mioritice, închei cu:
Hristos, tu, ia-mă, vin!
„ …………………………………………….
Când am atins în toamne frumoase primăveri
.Și pletele-mi-s dalbe, de Paști și învieri;
Mă mângâie tristețea pe frunte-mi stau dureri;
Broboane-s de sudoare transpir, fără să-mi ceri …
Mai lasă-mi noaptea asta să treacă fără chin:
Cu milă doar năpasta-i necazul și-l alin …
Cu-o rază jucăușă ce-i înger și suspin;
Doar cerul mă aude … Hristos, Tu, ia-mă, vin!“
Battonya/Bătania, la 20 ianuarie 2020 Romeu POPA, inginer petrolist