O MĂRTURISIRE SENSIBILĂ ȘI DUIOASĂ

                                                                                               SUFLET - FLOARE DE CAIS

    Dintre toate speciile literare, poezia este cea mai delicată, cea mai sensibilă expunere a trăirilor unui om, când acesta simte atingerea divină a sufletului său. Iar când aceasta se întâmplă, revărsarea zbuciumului sufletesc nu mai ţine cont de timp şi de împrejurări, ci ea trebuie să se manifeste, altfel se contopeşte cu aerul şi dispare în neant, ori apare într-o formă redusă la o trăire memorată care nu mai degajă aceeaşi căldură şi nu mai transmite cu aceeaşi intensitate.         

Constat cu plăcere că versul poetei Elena Buldum are un mesaj puternic, îşi croieşte uşor, sensibil, cu emoţie drum către inima cititorului, semn că fiecare respiraţie a ei poartă un gând, un vis, o speranţă că iubirea va învinge orice obstacol.

Ȋn sens general, din combinaţia limbii, a stărilor personale şi o remarcabilă plăcere rezultă o operă de artă pe care fiecare o aşterne în forma pe care o concepe şi o imaginează la un moment dat. Vorbind de stările personale, poezia poetei Elena Buldum este o mărturisire sensibilă şi duioasă a zbaterilor şi frămânărilor în forul său interior pentru binele general, pentru iubire şi frumos. Citind-o, am descoperit imaginea ei de o sensibilitate aparte în poeme de inspiraţie recentă, actuală, căutând iubirea şi frumosul într-o paletă variată de culori şi vibraţie. Versul ei te introduce într-o altă dimensiune, a căutărilor şi a relevărilor unei realităţi copleşitoare, pe care numai prin îndemnuri de iubire pură şi frumuseţi astrale le poate depăşi, fiind licoarea cu care îşi desfată sufletul şi hrăneşte şi sufletele cititorilor săi, cucerindu-le inimile. Prin asta, poeta Elena Buldum dovedeşte că iubeşte poezia mai presus de orice, îşi pune în vers toată trăirea la momentul potrivit şi, astfel, ea transmite intens emoţia sufletului său gingaş ca floarea de cais.

grafica: Mihai Catruna

Scânteia de viață
Elena Buldum

Afară e frig și nu ninge,
În suflet stele mă dor-
O flacără-n mine se stinge
De colțul de Lună, ușor...