Între Narcis şi Sisif

foto: internet

Vasile Neagu- Scânteianu

Într-o lume-n care totul e vânzare şi trădare,
Când nimic nu mai rezistă în temeiurile sale,
Când viaţa-i batjocorită de lachei şi prostănaci,
Ce-au ajuns prin furt şi intrigi să ne fie şi cârmaci,
Propăvăduind minciuna şi jaful la drumul mare,
Precum lotrii în vechime schilodind pe orişicare,
Când corupţia,desfrâul,braţ la braţ merg la banchete,
Când golanul îţi râde-n faţă,dar vă face la poşete,
Aţi găsit tot prostănac,să-l cântaţi şi-n poezie,
Că se oglindea în ape,şi se-namora,se ştie,
Chiar de chipul său,e grav!...Iubirea şi poezia
Au izvoare mai adânci;chiar de umblă fantezia
Printre stele,ori prin lunci,după flori şi după fluturi,
Să le aşeze-n cuvinte...Pân'la urmă tot cu ciuturi
Scoţi apa bună şi rece,din adâncuri,din trăiri!
Dar câtă amărăciune,câte chinuri,câte răni,
Stau pitite-n intuneric?...Cimitire de visări!
Câte n-ai lăsat în urmă,în lacrimi şi în uitare,
Ca să poţi să bei potirul poeziei ce te doare?
Poezia nu se scrie, doar zgâindu-te în ape,
Ci cu chinuri şi urcuşuri,cu căderi printre hârtoape,
Cu agonizări destule,prin coclauri şi prin vise,
Ca să dai,până la urmă,de poiana de narcise!
Dar şi-atunci,doar le miroşi,nu le-atingi şi nu le rupi,
Nu dai iama printre ele,fugărind nu'ş'care vulpi!...
Multe stau în urma ta,nopţi şi zile fără soare,
Când nu vine nici o muză să-ţi danseze la picioare,
Când te lupţi,cu tine insuţi,într-o luptă-ncrâncenată,
Cazi înfrânt,dar te ridici,şi iei lupta încă-odată!
Eşti totul un plans şi-un jar,agonie şi extaz,
Şi totul pe întuneric,cu amar şi cu necaz,
Ca să te mai naşti odată,sacrifici tot...urlă vântul
Ca să dai de apa vie şi să dobândeşti...Cuvântul!