INTERVIU -ELENA BULDUM
LIGYA DIACONESCU : “Scriitoarea Elena Buldum ne reaminteşte că toţi, fără excepţie, trecem printr-un proces de reconfigurare, fiecare are trăirile lui şi fiecare, vrând nevrând, ca într-un joc de puzzle, îl atinge pe cel din apropiere. Este bine ca în aceste clipe de interacţiune umană să fii pe poziţii, să ştii ce vrei, să nu faci compromisuri, să nu te sperii daca cineva te părăseşte sau te umileşte, să înveţi că ceea ce îţi doreşti tu este doar la un gând distanţă şi Bunul Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru tine. Cu credinţă în divinitate şi în noi se pot materializa multe, dacă lăsăm deoparte fricile, victimizarea şi aşa-zisa neputinţă. “ Cuvintele apartin Prof.ing. Simina Silvia Şcladan in prefata cartii domniei voastre “PREFAŢĂ "LEGILE FIRII". - Când ați început să scrieți? – În ce an ați debutat şi cu ce ? Care au fost volumele următoare şi când au apărut ? Câte volume ați scris până acum?
ELENA BULDUM: Pot să spun așa, am crescut o dată cu scrisul, am avut o pasiune de mic copil pentru a scrie, probabil moștenire de familie din partea strămoșilor, dinspre tată, străbunicul meu care a fost preot, de la el am moștenit să și cânt. Eram nelipsită de la bibliotecă, lăsam de multe ori joaca copilăriei, pentru a citi ceva din Sadoveanu, Ion Creangă, Lucian Blaga, Tudor Arghezi ș.a.m.d, o pasiune mare și pentru citit unde decopeream o lume minunată, mă ascundeam sub orice metaforă întâlnită, înțelesul oricărui cuvânt care îmi plăcea în mod deosebit și le treceam pe un caiet. Acel caiet se numea și oracol, dacă vă amintiți, cum era pe vremea aceea, un caiet plin de amintiri, și treceam acolo tot felul de gânduri și meditații unele reflecții de-ale mele despre tot ceea ce mă înconjura și mă impresiona cel mai mult. Abia pe la 19 ani, în mod concret, mi-am decoperit vocația, ceva din mine a înțeles că scrisul este ca o nevoie de exprimare a trăirilor mele și sentimentelelor mele cele mai puternice, ele m-au făcut să compun primele poezii, primele mele versuri. Impresionată de o întâmplare nefericită din viața familiei mele, am scris și prima poezie ”Fără mamă”, se numește. Pe urmă studiile și multe din preocupările vieții, nu mi-au mai permis să continui, am păstrat până astăzi un alt caiet cu poezii scrise de-alungul zbuciumatei mele vieți. Concret am debutat literar mult mai târziu, în anul 2013 în rubrica Colocvii literare a ziarului Națiunea, cu o poezie omagiu, închinată geniului poeziei românești Mihai Eminescu, fiind unul din marii poeți români care m-au hrănit spiritual de la bun început. De la primul meu debut nu m-am mai oprit din a scrie și a publica, un an mai târziu am debutat și publicistic cu diverse articole pe teme sociale din Diaspora. Am fost co-autor în prima antologie de versuri cu temă patriotică” Cu patria în suflet”, pe urmă în ediția de lux, antologie de versuri” A treia cale”. După aceea am lansat un proiect exclusiv, idea fiind totală a mea, cu grupul de poezie ”Vise Târzii”, cu prima antologie de versuri unde am fost și co-autor și coordonator, sub aceiași denumire ” Vise Târzii”, lansarea acesteia având un succes frumos în festivalul de carte Bookfest de la București, în anul 2014. Acum suntem la a treia apariție de carte ”Vise Târzii ” deja volumul 2, avem în proiect patru volume de tipărit. Concomitent cu ele am semnat și volumele mele de autor” Pașii sufletului meu”în anul 2014, și ”Legile firii”,în anul 2015, deasemenea, am fost co-autor și în Nostalgii de toamnă, Iuzii de vară, Surâsuri înlăcrimate, În așteptarea sărutului promis, apariția lor fiind în anii aceștia 2014- 2016. Bine, și mai aștept și alte volume care deja trebuie să apară… În total am semnat în dreptul a 11 cărți, scriind și prefațele unor autori.
LIGYA DIACONESCU : – Ce rol are cititorul, atunci când scrieti?
ELENA BULDUM: Un cititor îndiferent de numele lui duce mai departe trăirea autorului, este cel care-și pune amprenta pe creația literară și contribuie în mod decisiv la creșterea valorii capodoperei. Atunci când scriu, îmi intră în imaginație și joacă un rol deosebit de important, devine și credinciosul cuvântului scris și fără să vrea este și erou și învingător și învins. Lumea ideilor este nesfârșită și uneori mai împrăștiată, dar el le așază cu dibăcie în sertarele vieții ca pe niște bijuterii prețioase și numai de el știute. Pot să-i spun Muza poetului!
LIGYA DIACONESCU : – Ai fost încurajată de cei din jur să continui să scrii sau se poate vorbi mai degrabă, de o încredere în Dumnezeu şi în capacităţile proprii? Ce anume te-a ajutat să te concentrezi pe scris? Au existat şi momente când ai fi vrut să abandonezi?
ELENA BULDUM: Am un moto care nu mă dezlipesc de el” Fără Dumnezeu, nu există scop, valoare sau sens în lume”. Credința este puterea care mă determină să continui. Sincer, am fost descurajată la un nivel atât de ridicat, și dezamăgită de foarte multe ori, dar nu mă lasă Dumezeu, inspirația și cititorul, ei îmi dau impulsuri ca să merg mai departe. Noi românii plecați în afară ducem o luptă grea, cum să ne păstram graiul românesc, cu limba românească cea moștenită de drept de la strămoșii noștri. Mi-aduc aminte de bunica mea care era o româncă în adevăratul sens al cuvântului, îmi spunea mereu că indiferent unde mă voi afla” să nu uit niciodată de unde am plecat”. Când mi-am luat la revedere de la părinți, în urma plecării mele din țară, n-am să uit niciodată vobele mamei care m-au sfâșiat pe interior încât și astăzi le port în mine, ” învelește-te numai cu fapta bună și vorbă dulce, că tare mult aduce”.
LIGYA DIACONESCU : Locuiți in Spania, promovați literatura, arta, datini, tradiții și obiceiuri românești, sunteți președinte al Asociației Culturale ” Casa Rumana” din Barcelona, Spania. Vă sprijină Centrul Cultural, Ministerul Diasporei, Ministerul Culturii din Romania? Sunt fonduri special pentru astfel de activitați. In ce constau activitățile pe care le desfășurati și la ce intervaluri? V-ați gandit și la inființarea unei asociații culturale mixte, româno-spaniole prin care să promovați în Romania tradițiile zonale, scriitori, pictori, cântareți spanioli etc?
ELENA BULDUM: Așa este, locuiesc în Spania de mulți ani, împreună cu familia. În anul 2012, am început o colaborare pe diferite teme culturale și am susținut multe proiecte cum ar fi: ” Asociația românilor din Arbúcies” am promovat, datini, tradiții și obiceiuri românești. Parada costumului popular, recital de poezie și momente lirice, tradiții culinare. După aceea am început altă colaborare cu Asociația pentru difuzarea culturii românești din Parets de Vallés, Barcelona, unde eram promotor cultural, totodată promovând și literatura română, cu apariția volumelor mele, și artă, etc...În Asociația Centrul Cultural Român am intrat mai târziu, vorbesc de anul 2014-2015, acolo am desfășurat tot felul de activități și am participat la spectacole, teatru, serate muzicale, lansarea mea de carte a avut loc în cadrul Centrului Cultural. Toate deplasările mele și implicarea mea a fost pur și simplu pe bază de voluntariat, nu m-a spijinit nimeni financiar, nu am primit ajutor bănesc din partea niciuneia din instituții ( Ministerul Diasporei, Minsterul Culturii, sau sub altă formă). Și am avut totuși o participare activă la toate propunerile venite din partea președinților de Asociații Culturale. Dar, nu se ia nimic în considerație. În ziua de azi domină lumea intereselor iar scara de valori s-a amestecat cu nonvalori. Într-un final la propunerea membrului de onoarea a Asociației Culturale ” Casa Românească”, d-na Elena Santamaria, o voce de aur a Diasporei și un mesager a culturii românești peste hotare, am preluat asociația cu mare drag, eu fiind deja implicată în diferite proiecte culturale,după cum bine se știe, aveam nevoie de forma juridică a ei. Aici, nu se pot obține spații și nu se pot desfășura activități culturale sub nicio formă, sau chiar șu fonduri dacă nu ești legal legat de o instituție fie ea și o mică asociație. Scopul meu este acela de a promova pe viitor , în afară de tradiții, datini și obiceiuri românești și poeți, scriitori, artiști plastici, cântăreți, literatura și toate formele ei, să se facă cunoscută originea noastră, cultura noastră, ca popor, ca națiune. Avem atât de mulți oameni talentați. Aici, nu se știe ce cultură avem, mi s-a întâmplat asta destul de des. Sigur, că dacă aș fi avut suport din partea autorităților române, aș fi creat acest schimb intercultural între popoare. Am specificat că nu sunt susținută și spijinită de nimeni. Acum mai nou, lucrez la proiecte culturale pe care singură mi le finanțez.
LIGYA DIACONESCU : Ați tradus mai multe opere ale unor scriitori, cum ar fi André Cruchaga, José Koser, Pere Bessó. Vă simțiți mai mult poet sau traducător? La ce lucrați acum?
ELENA BULDUM: Am tradus opere literare din catalană și spaniolă ale scriitorilor, Pere Bessó din Valencia, unde un proiect de carte bilingvă, în viitorul apropiat. Scriitorul André Cruchaga din America Latină, operele dânsului cu traducerea mea vor apărea într-un volum pe viitor, la fel un proiect la care se lucrează. Iar, bineînțeles, cele ale renumitului scriitor José Koser a venit ca o binecuvântare pentru că toate operele dânsului sunt traduse în toate limbile vorbite de pe globul pâmântesc, și eu am fost aleasă după o probă dată să le fac cunoscute și în limba română. A fost și este mai mult decât o onoare pentru mine colaborarea cu aceste mari nume ale literaturii contemporane de peste hotare. Nimeni nu știe că eu compun creațiile mele în limba română și pe urmă le fac traducere, dar este destul greu și de costisitor, duc o muncă titanică, în căutare de înțelesuri de cuvinte, pe care le cunosc pe de rost în limba română, iar în limba catalană și spaniolă semnificatul cuvintelor nu exprimă același sentiment, același înțeles, se modifică ușor... Cu toate că în aventura mea și căutarea mea acerbă de înțelesuri am găsit peste 3500 de cuvinte în limba catalană care se pronunță și au același înțeles exact ca în limba română. Mergând mai departe înspre sâmburele existenței noastre poporul român pronunță cu ardoare cuvântul ” dor”, ori dorul nostru românesc are rădăcini de viață fluidă, este cea mai profundă stare de spirit a creației populare, o stare morală complexă plină de simțiri și trăiri, în diferite feluri un concept de o trăire interioară care ne îndreaptă spre aceea bucurie ieșită din suflet, alte popoare nu sunt familiarizate și de fapt nu există această impresionantă stare de spirit. Și de aici gradul dificutății în traducere poate transforma opera, și poate căpăta altă formă a înțelesului. Ca să mă exprim cu dragoste și dor, cum fac în limba mea maternă, nu găsesc în alte dialecte sau la alte popoare și rostu-l regăsesc și sensul doar atunci când scriu în românește.
LIGYA DIACONESCU : In biografia domniei voastre găsim : “Sunt fondator a mai multor reviste literare “. Care sunt acestea și cine sunt colaboratorii?
ELENA BULDUM: Vorbeam că sunt fondator al revistei literare ” Steaua Severinului”sub directa coordonare a editorului și scriitorului Dănut Deșliu, de la ”Editura Dandes Press”.
Revista virtuală de cultură și promovare a talentelor ” O trecere prin cuvinte” alături de director, Mugurel Pușcas, Liga Scriitorilor din România, inițiator fiind, poeta Oprea Maria, profesor, Costina Sava și multe alți poeți ai literaturii contemporane. Editor la revista de cultură, artă și poezie Image. Editor cultural al rubricii culturale Gazeta de Spania. Fondatorul grupului literar „Vise Târzii”.
LIGYA DIACONESCU : Aveți o activitate intensă. Sunteti soție și mamă a unei fetițe minunate. Mai aveți timp pentru familie? Cum îl petreceți împreună?
ELENA BULDUM: Numai cel de Sus știe de unde vine puterea mea de creație. Pentru că le îmbin cu succes pe toate. Scriu, citesc, lucrez, pe lângă toate reponsabilități familiare, care le duc cu bine. Fetița mea învață excelent la școală și asta datorită faptului că veghez zi și noapte asupra ei. Nu dorm alteori nopțile pentru a putea termina ceea ce am început în aceea zi. Scriu cel mai bine noaptea pentru că gândurile îmi sunt mai limpezi și mai liniștite , și mă pot concentra mai bine. Am totul foarte planificat și duc o viață normală, în general, pentru că mai am timp și de mine, de plimbări , la munte pe la mare fiind foarte aproape de Marea Mediterană, la fel și muntele.
LIGYA DIACONESCU : Ce alte pasiuni aveți?
ELENA BULDUM: În afară de scris și citit, îmi place să pictez, îmi plac filmele, și mai ales să cânt, să dansez.Cânt duminică de duminică în corul bisericii Ștefan cel Mare din Arbúcies. Jocul popular și pașii i-am moștenit de la familia mea încă de micuță. Îmi place să mă îmbrac în portul popular și am participat la diferite evenimente culturale unde portul și costumul popular a fost apreciat și pe meleagurile catalane. Încer să mă învârt ca și în jurul vieții și al cuvântului cu artă și cu talent.
LIGYA DIACONESCU : Ce anume presupune să devii un scriitor de succes?
ELENA BULDUM: Un scriitor de succes devine atunci când schimbă ceva în lume. În percepția cititorului, când își lasă amprendă în subconștientul nostru cu momente și lucruri plăcute și surprinde într-un mod deosebit cele mai frumoase trăiri și sentimente.
LIGYA DIACONESCU : Vă este dor de patria mamă, România.? Cu ce impresii ai rămas despre romani la ultima călătorie în țară? Doriți să reveniți definitiv în România? Dacă nu, de ce nu?
ELENA BULDUM: Foarte mult. Cred că noi cei plecați din țară avem un simțământ patriotic mult mai dezvoltat, pentru că locuim departe de locurile dragi, de familie, în primul rând părinți. Îmi este dor nespus de aceea Românie, cu oameni veseli, care au trai decent, care duc o viață frumoasă în armonie cu ei înșiși, cu tot ceea ce-i înconjoară, care o duc o viață și un trai frumos și vreau să-i văd fericiți. In ultima mea călătorie în România, am observant atâta tristețe, oameni care în ochii lor citeam numai durere, suferință , boală și chin. Când mă întorc la noi parcă mă întorc în timp, nu știu de ce!
LIGYA DIACONESCU : Ce planuri de viitor aveți? Unde vă vedeți mâine?
ELENA BULDUM: În viitorul apropiat am foarte multe planuri și proiecte să le duc la îndeplinire. Proiectele de carte și culturale care le lucrez întens la ora asta. Terminarea Facultății de psihologie și Masterul, le voi acorda cea mai mare atenție.
LIGYA DIACONESCU : Câteva gânduri pentru românii din diaspora.
ELENA BULDUM: Am multe multe să le transmit românilor de pretutindeni. În primul rând să aibă mult optimism, chiar dacă s-au schimbat vremurile, să fie mai uniți prin cuvânt și faptă, să nu-și uite tradițiile și obiceiurile și limba cu care s-au născut. Inima și cugetul să și-l păstreze curat și să nu-și lase credința indiferent de încercările vieții și la ce sunt supuși. Cu iubire de neam , de frate, să-și iubească aproapele, ca ochii din cap, iubirea apropie, nu dezbină. Bunătatea vede lucurile prin credință , dar îl citez pe Sfântul Nicolae Velimirovici, Răutatea este mioapă şi vede pricinile cele mai apropiate. Răutatea, întocmai ca pasărea, vede că este nevoie de nori ca să plouă. Să dăm mână cu mână pentru o inimă română, pentru un viitor mai bun copiilor noștri.
.jpg)